Cred ca prin anul... 2000, sau 2001, tocmai ne mutasem in apartament nou, superb si imens, si eu aveam varicela (sau alta boala de copii... ceva de genul asta) asa ca stateam toata ziua in casa si ma plictiseam. Si mi-am dorit pisica. Mi-am dorit foarte, foarte mult pisica. Vroiam sa fie una superba si mica, gasita langa gunoaie prin oras, care apoi sa fie recunoscatoare toata viata ca am salvat-o si pe chestia asta sa ma iubeasca enorm. Asa ca mama mea a mers in fiecare zi timp de... o saptamana cred, mai mult poate, prin oras, sa caute pisici abandonate, pentru mine. Nimic, nicaieri. (Bineinteles, asa se intampla intotdeauna. In restul anului dadeam non-stop peste pui de pisica doritori de casa noua...).
Si intr-o zi aud pe scarile blocului ceva mieunat total aiurea si ciudat. Un motan Albastru de Rusia, rasa pura, adus in brate de mama mea. Cumparat (destul de scump) de la un crescator de animale de rasa dintr-un cartier mai dubios al orasului... dintr-o casa unde erau zeci de pisici, majoritatea urcate sus pe mobila (imagine destul de ciudata trebuie sa fi fost asta... mai ales avand in vedere ca pisicile Albastru de Rusia adulte ajung undeva la in jur de 8 kilograme...). Mic, cu capul ca un triunghi, extrem de ascutit la bot, cu urechile mai mari decat capul, si cu cativa puricei. Jimmy. Noul meu coleg de camera.Total obiectiv vorbind, e cea mai buna si superba si extraordinara pisica din Univers.
.jpg)
