Wednesday, January 30, 2008

1 - 0 pentru creier

Stiu foarte multe despre creier. Despre vise, despre amintiri... multe, multe, pentru ca in liceu am avut... o perioada extraordinara, si un profesor incredibil, si de atunci ador biologia si tot ce tine de asta... Dar dintre toate, creierul e preferatul meu, pentru ca e perfect. Dar cat e de extraordinar cand, rar de tot, se intampla ca masinaria asta extraordinara sa se incurce? Sau nu neaparat sa se incurce, dar sa fie un pic... pacalita? (si de catre cine? de catre noi? oamenii adica? :) )

A se asculta cu castile, cu sunetul dat destul de tare (serios, cu castile) :



Bine... adevarul e ca nu e o inselare propriu-zisa a creierului sau a vreunui simt, e doar impresia noatra ca am fi castigat ceva, pentru ca de fapt e obisnuinta noatra de a asocia anumite sunete cu anumite actiuni precise si cunoscute... stocate printre amintiri... e doar obisnuinta... Deci... 1-0 pentru creier.