Thursday, February 28, 2008
Thursday, February 21, 2008
Mika
A.K.A. this year's Brit Awards http://www.brits.co.uk
Best Breakthrough Act winner. Go Mika!
Mai jos, opening performance by Mika la respectivul show. "A great night that cap a great 12 months of Mika achievements."
http://www.mikasounds.com/uk.php
Wednesday, February 13, 2008
Today's wallpapers
Ce model mai bun pentru wallpaperuri noi (sau, cel putin, prelucrari de imagini noi) decat sora mea cea incredibila, Cristina?
Sau... ma rog... Cristina si Jimmy, impreuna... :)
Observatie: A doua imagine, pe cat de ireala si de Tim Burton - style pare (multumesc, multumesc...) e reala, si a fost facuta toamna asta pe sinele de trenulet pentru copii din parcul din Baia Mare. Imi asum creditul atat pentru poza, cat si pentru prelucrarea ei :) , dar fara minunea de sora pe care o am... ar fi fost numai niste sine plictisitoare si incolore. Deci... nu prea mai am vreun merit, pana la urma...
Tuesday, February 12, 2008
Friday, February 08, 2008
Now we all deserve to die...
They all deserve to die...
Tell you why, Mrs. Lovett, tell you why:
Because in all of the whole human race, Mrs. Lovett,
There are two kinds of men and only two...
There's the one staying put in his proper place
And one with his foot in the other one's face
Look at me, Mrs Lovett! Look at you!
No, we all deserve to die
Even you, Mrs Lovett, even I!
Tuesday, February 05, 2008
Sleep Through The Static
Beautiful music... memories... music...
Piesa e "Enemy", de pe albumul "Sleep Through The Static" al lui Jack Johnson... Impresionant, dar asteptat de impresionant, pentru oricine a mai ascultat muzica lui vreodata...
" The hatred in the box then I locked
The strongest one I knew
I buried it all, grew a tree without thorns
Sat beneath the shade... "
Piesa e "Enemy", de pe albumul "Sleep Through The Static" al lui Jack Johnson... Impresionant, dar asteptat de impresionant, pentru oricine a mai ascultat muzica lui vreodata...
" The hatred in the box then I locked
The strongest one I knew
I buried it all, grew a tree without thorns
Sat beneath the shade... "
Monday, February 04, 2008
Saturday, February 02, 2008
Justificare
Vorbeam odata cu cineva si mi-a spus "sa ma justific: de ce imi place James Blunt?". Ok pai... sa ma justific atunci:
Are o voce absolut... incredibila. E adevarat, in mare parte canta in falsetto, care e o tehnica muzicala pe care... ori o iubesti ori o urasti (Mika, de asemenea, a ajuns atat de cunoscut, atat de repede, datorita falsetto-ului, dar la el e ceva mai amplificata toata treaba... si asta e deja alt subiect...).
Muzica... ah, muzica... E muzica aia care imi place mie atat de mult... care e atat de placut de ascultat in tren... sau seara... Si versurile... Si chitara... da... chitara.
Acum... cativa ani... cred ca eram in clasa a 12-a... sora mea a fost plecata in vacanta la Brasov, la bunici, si cand a venit inapoi mi-a adus un CD... James Blunt: "Back To Bedlam", CD audio plus DVD live dintr-un concert. Si, ma rog, ei ii placea, asa ca ne-am uitat intr-o zi, pe calculator, la concert. Tin minte... incredibil... tin minte ca ma uitam... intotdeauna e ciudat cand asculti ceva muzica pentru prima data, pentru ca nu stii daca iti place... inca... nu te-ai obisnuit si nu stii... daca iti place. Dar ma uitam la concert si ascultam muzica... si il vedeam cantand la chitara... si la pian... dar partea cu chitara simteam ca imi place mai mult... si era asa... ciudat... (ador momentele astea in viata...) simteam cum ceva se intampla in mine... ca si cum crestea ceva... idee... ceva... idee... ceva... Urmatoarea dimineata m-am trezit si STIAM ca vreau sa invat sa cant la chitara. Era asa de clar si era ca si cum gasisem ceva ce cautam de o vreme. Pur si simplu stiam.
A fost superb momentul. A fost, cred, ca si atunci cand am descoperit teatrul, numai ca acum descoperisem muzica. A trecut destul de mult timp de atunci, si am mai trecut prin multe... am venit in Cluj, la facultate, si am cunoscut niste oameni (ah, ce oameni...) si am mai ascultat muzica... si mi-a mai cantat lumea la chitara, langa mine... pentru mine... Si apoi i-am luat chitara Cristinei (pe ea am lasat-o cu pianul... si... cu totii stim cine a inspirat-o la asta... chiar daca nu ar recunoaste niciodata... Tot un "falsetto"...) ...
Si azi, dupa cativa ani de maturizare si experiente si oameni si muzica... am invatat sa cant "Same mistake" a lui James Blunt la chitara. Dupa tab-uri de pe net. Bineinteles, mai... in slow motion... si bineinteles... greu... foarte greu... dar sunetele alea... Ca nimic altceva de pe Pamant. (Ah, da, de semestrul asta imi iau profesor, pentru ca vreau sa STIU sa cant, nu sa incerc sa cant...)
Si imi mai place James pentru omul extraordinar care e... Pentru omul ala... bun, chiar bun care e... Pentru ca a spus asta: "We go through this really amazing experience called life and we're trying to understand it... I really love life. I really enjoy it but it does trouble me and as it goes and it ticks by - it's not very long - you kind of wonder what you're going to get out of it, where to look for greater depth and meaning, and why we do the things we do to fill it."
Pentru muzica.
Are o voce absolut... incredibila. E adevarat, in mare parte canta in falsetto, care e o tehnica muzicala pe care... ori o iubesti ori o urasti (Mika, de asemenea, a ajuns atat de cunoscut, atat de repede, datorita falsetto-ului, dar la el e ceva mai amplificata toata treaba... si asta e deja alt subiect...).
Muzica... ah, muzica... E muzica aia care imi place mie atat de mult... care e atat de placut de ascultat in tren... sau seara... Si versurile... Si chitara... da... chitara.
Acum... cativa ani... cred ca eram in clasa a 12-a... sora mea a fost plecata in vacanta la Brasov, la bunici, si cand a venit inapoi mi-a adus un CD... James Blunt: "Back To Bedlam", CD audio plus DVD live dintr-un concert. Si, ma rog, ei ii placea, asa ca ne-am uitat intr-o zi, pe calculator, la concert. Tin minte... incredibil... tin minte ca ma uitam... intotdeauna e ciudat cand asculti ceva muzica pentru prima data, pentru ca nu stii daca iti place... inca... nu te-ai obisnuit si nu stii... daca iti place. Dar ma uitam la concert si ascultam muzica... si il vedeam cantand la chitara... si la pian... dar partea cu chitara simteam ca imi place mai mult... si era asa... ciudat... (ador momentele astea in viata...) simteam cum ceva se intampla in mine... ca si cum crestea ceva... idee... ceva... idee... ceva... Urmatoarea dimineata m-am trezit si STIAM ca vreau sa invat sa cant la chitara. Era asa de clar si era ca si cum gasisem ceva ce cautam de o vreme. Pur si simplu stiam.
A fost superb momentul. A fost, cred, ca si atunci cand am descoperit teatrul, numai ca acum descoperisem muzica. A trecut destul de mult timp de atunci, si am mai trecut prin multe... am venit in Cluj, la facultate, si am cunoscut niste oameni (ah, ce oameni...) si am mai ascultat muzica... si mi-a mai cantat lumea la chitara, langa mine... pentru mine... Si apoi i-am luat chitara Cristinei (pe ea am lasat-o cu pianul... si... cu totii stim cine a inspirat-o la asta... chiar daca nu ar recunoaste niciodata... Tot un "falsetto"...) ...
Si azi, dupa cativa ani de maturizare si experiente si oameni si muzica... am invatat sa cant "Same mistake" a lui James Blunt la chitara. Dupa tab-uri de pe net. Bineinteles, mai... in slow motion... si bineinteles... greu... foarte greu... dar sunetele alea... Ca nimic altceva de pe Pamant. (Ah, da, de semestrul asta imi iau profesor, pentru ca vreau sa STIU sa cant, nu sa incerc sa cant...)
Si imi mai place James pentru omul extraordinar care e... Pentru omul ala... bun, chiar bun care e... Pentru ca a spus asta: "We go through this really amazing experience called life and we're trying to understand it... I really love life. I really enjoy it but it does trouble me and as it goes and it ticks by - it's not very long - you kind of wonder what you're going to get out of it, where to look for greater depth and meaning, and why we do the things we do to fill it."
Pentru muzica.
Subscribe to:
Posts (Atom)
.jpg)
